Maroc – partea a III in drum spre desert

Stiti vorba aia ‘pana la Dumnezeu te mananca sfintii’? Cam asa si cu desertul. Dupa vreo 17 de ore de mers cu masina ajungi si in desert. Cu pauze incluse si facut in doua zile, dar tot ii mult. Pierzi zilele pe drum, dar ce sa faci daca nu au facut astia un desert mai aproape de un aerport desi probabil ar fi mai usor invers, haha.

Pe drum am avut opriri in diverse locuri care au fost foarte frumoase, deci o sa vorbesc mai intai despre aceste locuri:

Ziua 1: Imlil – Ait Benhadou – Quazarzat – Dades Gorges

Ziua 2: Gorges Todra – Merzouga

Ziua 3: Merzouga – Marrakesh, la intors a durat doar 10 ore, dar cu o singura pauza de pranz de o ora.

Prima oprie: Ait Benhadou

Cand ma uitam in zare aveam impresia ca cineva s-a jucat cu galetuse de nisip ca sa faca niste castele. Peisajul paraca era rupt din desenele animate cu Aladin, preferatele mele cand aveam vro 10 ani. Totul facut din lut sau cum am gasit pe google, arhitectura ‘pisé clay’.  Face parte din patrimoniul UNESCO din 1987. Toti ghizii se lauda cate filme au fost filmate acolo.

De fapt Ait Benhadou este impartit in doua: partea moderna care are tot felul de magazine pentru turisti, si apoi dupa ce treci peste raul secat numit Qued intrii in Kasar, care este ceea ce vedeti in poze. Acolo traiesc acum doar 4 familii, restul s-au mutat in locuri mai aproape de oras.

Inainte sa ajungem in Ait Benhadou am trecut prin Col du Thicka, un fel de Transfagarasan mai intunecatPoza este facuta la altitudine 2260m. Batea un vant de ne ridica pe sus.

Ait Benhadou

 

Va zic eu ce scrie daca nu se vede: ‘Just take me somewhere warm and sunny with good vibes, midnight swims, big waves to ride, pastel sunsets, rambling adventures, turquoise water, endless star filleds skies and waving palm trees (Paradise). Nu a fost chiar Paradis, dar macar erau palmieri.

Colectia de filme care a fost filmata in Ait Benhadou si alfabetul berber.

Cand vezi o Dacia asa de colectie in mijlocul Marocului e motiv de mirare. E si mai mare mirarea cand le vezi pe drumuri, si am vazut cateva.

A doua oprie: Ouarzazate

Acolo am stat foarte putin. Doar ce a vizitat in fuga un labirint. Si nu ne-am avantat la prea multe ‘dreapta-stanga’ ca sa nu ne pierdem drumul spre iesire. Noua ni s-a parut destul de mic, dar la iesire erau o serie de picturi spre vanzare cu un nene care le picta chiar acolo. A facut deliciu si si-a meritat intr-un final biletul de 20 de dirham de intrare.

Dintr-o vedere rapida oraselul pare destul de organizat si ar fi meritat probabil minim vro 3 ore de luat la picior.

Unul dintre tablouri. Stiu, e cam in ceata poza.

Dades Gorges

Aici am ajuns spre seara pe la 7 jumatate. Cat am asteptat sa ne pregateasca camera s-a inoptat si nu am mai apucat sa vizitam, insa am facut tone de poze noaptea, ca sa ne dam mana pentru pozele ce urmeaza sa le facem in noaptea urmatoare la stelele din Sahara.

Dar ca sa fim sinceri, aici a fost locul unde noi ne-am simtit cel mai bine, cel mai rasfatati si a ajutat sa faca exursia intr-adevar de neuitat. Am stat la un riad (hotel) Riad Dades, unde Hamu, gazda noastra ne-a tratat cu tot dragul. Avea el un fel foarte calm, amabil si dragut care te facea sa te simti comfortabil in preajma lui. Cina a fost inclusa iar omul nu se zgarcea deloc la mancare. Ne-a dar cate doua portii din supa lor marocana delicioasa, ne-a pregatit o specialitate vegana special pentru noi, iar apoi, dimineata ne-a tratat cu cele mai bune clatite pe care le-am gustat pana acuma (chiar mai bune decat cele care erau facute de mama, scuze mama :D). Iar riadul e cu specific vegan, ca sa vezi concidenta deci chiar stia cu ce se mananca veganismul.

Sa va povestesc si de camera, unde tavanul era facut din bambus, iar privelnistea te facea sa te trezesti de didmineata ca sa nu ratezi rasaritul.

Daca ajungeti vreodata prin Maroc in Dades Gorges recomand musai sa zaboviti macar o noapte acolo.

Stiam ca a doua zi plecam imediat dupa micul dejun, asa ca daca tot vorbim de rasarit, m-am trezit inaintea lui ca sa fac o plimbarica cum ar spune mama, ‘pe coclauri’. La propriu. Ma fascina culoarea rosiatica a solului si a cladirilor. Simplitatea constructiilor si totusi utilitatea lor. Iar lumina diminetii facea locul si mai interesant.

Tavan din bambus si un candelabru traditional.

Faimoasa si delicioasa (jumatate de) clatita.

Rasfatati.

Gorges Dades pe noapte.

Gorges Todra

Gorges Todra e un fel de Cheile Bicazului de cateva zeci de ori mai mare, si iarasi pe fundal rosiatic. ‘Maret’, ‘impresionant’ au fost cuvintele care mi-au trecut prin cap cat am stat ‘gura-casca’,’picioare-goale’ sa admir frumusete de natura.

Este un canion unde ultiimii 600 de metri sunt de-a dreptul spectaculosi. Inalti de 300 de metri, iar latimea drumului de maxim 10 metri.

Acolo am avut si ocazia sa ne bagam in gradinile oamenilor cu un ghid si sa primim si o lectie de agricultura. Am aflat cum arata alfa alfa si alte plante. Eu cultiva pe toata perioada anului cum iarna temperaturile ajung la cel mai putin 15 grade.

 

La umbra maslinilor. Va spun ca is foarte amare direct din copac asa ca nu incercati daca aveti ocazia, credeti-ma pe cuvant.

Alfa-alfa la umbra palmierului.

Oras berber si localnic.

Inca o parte in care ajungem pe dunele de nisip si termin, pormit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *