Maroc – in sfarsit in Desert

In sfarsit in desert: Mezouga

In sfarsit incepem sa vedem cum dune de nisip incep sa apara pe de o parte si de alta a dumului. Incepeam sa casc ohi si sa caut imaginile alea care le vazusem pe internet sau in filme. Bineinteles ca si desertul este o afacere. Am intrat intr-un loc care avea de toata (piscina, cazare, etc.) am lasat toate datele posibile din pasaport si am asteptat cuminti sa facem treking ul prin desert spre corturi. Era programat sa inceapa la ora 6 seara si sa prindem apusul din mers.

Mare le-a fost mirarea cand le-am spus ca noi nu urcam pe camile. Da’ de ce as rupe eu spatele camilei cand picioarele mele sunt inca in forta si pot sa ma care? Inca nu am ajuns la varsta in care sa am nevoie de asistenta pentru o ora de mers. Sincera sa fiu  fost mai fain asa. Spre seara, niste prieteni pe care i-am facut acolo chiar ne-au spus ca li se pare o idee mai buna sa mergi pentru ca asa te poti opri de cate orei vrei la poze. Colac peste pupaza am ajuns la corturi inainte camilelor si nici macar nu obosisem. Singurul inconvenient era pauza de scos nisipul din papuci. Era asa mult nisip in papuci ca nu mai aveau loc picioarele mele, haha.

Dupa cum se vede si un umbra, 8 camile si 4 bipezi (noi doi si ghizii).

Vrei sa fii sotia mea?

Nu, nu m-a mai cerut inca odata. Dar am asistat la o cerere in casatorie. Acolo sus pe duna, un cuplu de australieni s-au logodit. Eu pe stil paparazzi sa importalizez momentul. I-am prins fix in pozitia perfecta, adica el intr-un genunchi si ea in picioare. Am asteptat sa vad ca se impretiseaza, apoi fanul lor numarul 1(adica eu), ca numarul 2 era Sergiu, apoi nu prea mai erau, a inceput sa aplaude de fericire. Nu ii cunosteam, insa a fost asa o fericire sincera pentru ei. Am devenit mai apoi prieteni. Se pare ca nu doar muntele uneste oameni ci si deserul.

Cea mai mare ciuda e ca lasasem celalt obiectiv care are mai mult zoom in ghiozdan. Iar ghiozdanul il lasasem in cort. Asa ca doar de foarte de departe am reusit sa ii surprind. Locatia este perfect de romantica, probabil ar trebui sa o trecem in  Ghid Nunta Perfecta la idei de cerere in casatorie.

Casa de piatra Bekie si Michael! Ne-am bucurat ca v-am cunoscut si ca am luat parte la un moment asa de frumos din viata voastra.

 

1001 stele

Sa stai cu fundul pe o duna de nisip calda, noaptea la ora 10, sa numeri stelele si sa le admiri pe cele cazatoare este de-a dreptul impresionant. Nu suna a mare lucru, dar cel putin senzatia pe care am avut-o noi a fost fantastica. Este de pus pe buket list si de facut in viata asta.

Noaptea am dormit cu greierii. Sau, ma rog in serenada lor :).

Cine a spus ca in desert ii frig noaptea sa stiti ca a mintit. Era numai bine si cald, numai bine de stat in maiou. Abia dimineata as putea spune ca era ceva mai racoare dar nimic de speriat. Noi am carat geci cu noi, insa nu era necesar.

Dimineata pe racoare

Teoretic trebuia sa plecam dimineata tare cand inca nu se crapa de lumina si sa prindem rasaritul de drum. Ghizii nostrii nu s-au trezit decat la ora 7. Asa ca, ne-am cocotat pe o duna ca sa savuram rasaritul. Sincer a fost mai frumos asa decat sa ne fi prins pe drum. La ora 7 am vezut ca lumea incepea sa plece. Nu toti odata, asa cum am venit ci pe rand. Stiam cat facem pana in Marrakech asa ca ne-am hotarat si noi sa plecam, numai ca, pana cand am ajuns noi jos ceilalti erau departe. Noi, bineinteles tot la pas. Ne-am cam ratacit putin la intoarcere dar am ajuns cu bine si cu o intarziere de 10 minute. Cararile batucite de pe nisip au fost putin inselatoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *