Vietnam partea 1 – Aventura prin Asia de SE

Următoarea oprire a fost la Hanoi, așa scurt, doar pentru 6 ore. Urma să luăm autocarul să mergem spre un sat mult mai în nord, Sapa.

De la aeroport spre centru am luat un taxi. Mă așteptam să fie foarte ieftin, dar nu a fost chiar așa. Tipa de la ghișeu ne mințise, spunând că autobuzele cel mai probabil nu vor opri în centru, și că va dura mai mult de o oră până vor pleaca de la aeroport. Asta ca să fie învățătura de minte, să nu crezi vreodată că cei de la aeroport vor face ceva în interesul tău ca turist. Vând și ei gogoși. Așa că ne-am luat o țeapă mare cât noi și am luat taxiul, când autobuzul chiar pleaca la ore fixe (devieri de 10 min probabil), și costa de 10 ori mai puțin decât taxiul. O altă variantă mai comoda ar fi Uber, care este cam cu 100 de dongi mai ieftin.

Pe autostradă traficul era relativ normal, dar imi aduc aminte că atunci când am intrat în zona centrală, m-am îndreptat către Sergiu, și cu ochii mari cât cepele, i-am zis: „Sa fie clar, eu nu mă dau jos de aici!”. Mai în glumă, mai în serios, mașinile și motocicletele mergau în toate direcțiile, scutere peste tot, nimeni nu oprea. Înainte să venim, citisem pe net regula: tranversezi atâta timp cât știi că ești văzut; dacă te-ai oprit, ești un om mort. Bine, nu era mare baiul dacă te opreai în mijlocul drumului, că nu mai aveai cum să treci mai departe, însă nici nu era cel mai bine să faci asta din cauză că nu știai dacă motociclistul ce urmeaza să vină te-a văzut.

Apoi ne-am intalnit cu cei doi călători de la Doar Dus la o cafea, care ne-au dus la unul din locurile lor preferate. Ei duc o viață de expați în Hanoi de aproape un an. Am fost la un local numit PATETA să luăm un sandwich cu tofu și o cafea cu cocos care, by the way, a fost fantastică. Alex și-a luat cafeaua lor tradițională făcută din albuș de ou. Acolo e mare haz cu această nouă modalitate de a savura cafeaua. Pe scurt, este albuș de ou făcut spumă, peste care se toarnă cafeaua. Unii zic că e delicioasă, dar știți cum e, gusturile nu se discută.

La Pateta (poza nu e de când ne-am întâlnit, dar e de acolo)

Am să continui să vă spun despre Hanoi, și apoi am să continui cu Sapa, deoarece, de fapt, noi când ne-am întors din Sapa, am zăbovit mai mult în capitală.

Am prins iarna în Vietnam, deci temperaturi între 8-12 grade, noros și cu o ploaie măruntă, măruntă, măruntă. Pe timp de zi, orașul arată ca un mare bazar. Tot ce vrei și ce nu vrei puteai să găsești acolo. Unele alei erau pline de lucruri și obiecte de vestimentație, altele, în schimb, arătau ca o adevărată galerie de artă, tablouri pictate și expuse în toată splendoarea lor, care mai de care mai ochioase. Unele erau atât de meticulos făcute, încât aveai impresia că sunt fotografii, nu tablouri pictate. Bineînțeles că în ultima zi nu am putut să plecăm de acolo cu mâna goală, și am luat un tablou mare, pe care mai apoi l-am cărat tot restul excursiei după noi. Mare ne-a fost uimirea că nu l-am uitat pe undeva și că a ajuns întreg în Iasi.

Poză facută noaptea în „Weekend Night Market”, unde traficul de mașini/moto era restricționat.

Noaptea, și mai ales în timpul weekend-ului, orașul se transformă. Lume veselă, toți în mișcare, spectacole mici pe diverse străduțe, spectacole mari pe aleile principale. Vietnamezii sunt niște persoane foarte active. Dansează, joacă, aleargă, nu stau locului o clipă. Poate și ăsta este un factor care ne-a făcut să nu vedem vietnamezi grași, poate doar mai bine făcuți, pe alocuri.

Orașul are o vibrație a lui pe timp de noapte, te ademenește. Este atmosfera aia festivă pe care o găsești la noi poate doar de Craciun, și câteodată nici atunci. Numai că nu e așa frig, și poți să te miști fără geci care atarnă greu pe tine.

Pe timpul zilei nu prea sunt multe de făcut. Dar nici să stăm să vegetăm în camera de hotel nu am putut, deoarece clădirea de lângă era în renovare, iar programul de bormașină începea de la ora 7. Drept urmare, la ora 9 eram deja pe străduțe, în încercarea de a găsi lucruri de făcut/văzut. Așa că am luat-o la pas către Ho Chi Minh Mausoleum, care a fost construit după modelul Mausoleului lui Lenin din Moscova, încorporând elemente arhitecturale vietnameze ca acoperișul înclinat și altele.

One Pilar Pagoda

Teoretic trebuia să vedem orașul de partea cealaltă și un pod, dar ceața ne-a stat în cale.

Am luat câteva tururi de zi, cu plecare dimineața devreme, și am văzut că majoritatea locuitorilor erau la locul de muncă de la ora 6 dimineața, iar la oara 23 înca aveau localurile deschise. Fapt ce mă face să mă gândesc la cât de mult lucrează. De dimineața până seara și fără weekend-uri libere. În favoarea turistului, însă, nu în favoarea vietnamezului de rând.

La capitolul mâncare, străzile sunt pline de chestii care nu știi de unde vin și în ce condiții sunt făcute. Așa că am optat pentru un loc mai înstărit, unde aveam și siguranța că mâncarea este făcută în condiții mai bune și este doar vegană. Recomandam localul The Veg chiar și pentru nevegani. Mâncarea a fost foarte gustoasă și aspectuasă, iar turiștii care intrau erau prietenoși, în general. A fost ușor să schimbăm două-trei vorbe cu un british abia ajuns în Hanoi.

Cartofi dulci cu scorțișoară și sos iute / tofu umplut cu ciupercuțe / orez brun

Sergiu fericit că a găsit și altceva decât orez

Chiar dacă unii s-au îndrăgostit iremediabil de acest oraș și de energia lui, în special pe timp de noapte, pe noi nu aș putea spune că ne-a atras. Este o locație interesantă pentru Asia de SE, însă pentru mine nu se clasifică în top trei.

Următoarele articole vor rămâne tot în Vietnam, povestind despre câmpurile de orez din Sapa, despre cum am urcat pe cel mai înalt munte din Indochina, și despre Ha Long Bay, loc ce face parte din Patrimoniul Mondial Unesco.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *