Treking prin campurile de orez in Sapa, Vietnam

Să faci treking prin câmpurile de orez nu este tocmai cel mai ieftin lucru în Vietnam. Surprinzător, este destul de costisitor, de obicei prețurile se învârt undeva la 40 de euro de persoană. Cererea este destul de mare, așa că agențiile de turism profită și plusează. Nu știu cât la % din sumă ajunge femeilor ce fac turul; și zic femeilor, pentru că de obicei ele sunt cele care îți arată calea pe acolo. Bărbații, de obicei, lucrează în construcții sau alte munci mai grele.

Pentru că nu prea ne convenea să dăm suma asta, am căutat pe internet link cu link, și am ajuns să dăm de Nhu care nu știe să scrie în engleză, dar surprinzător, are o engleză vorbită foarte bună. Am gasit-o aici link și se pare că siteul a fost făcut de cineva care a vrut să o ajute. Așa, banii pe care îi primește vor ajunge cu siguranță direct la ea și la cei doi copii ai ei. La rândul meu, pot spune că o recomand și eu, iar dacă ajungeți pe acolo, puteți să o contactați pe whattsap, prin mesaj înregistrat. Noi am plătit doar 55 de dolari pentru amândoi, pentru un treking mai lung, format din două părți. Prima parte, un traseu clasic, unde ne-am întâlnit cu toți turiștii pe drum, dar care a fost interesant, deoarece a trecut prin diverse sătuce, și am văzut cum trăiesc oamenii acolo, am văzut școli și magazine locale. Apoi, a doua parte a fost printr-o pădure de bambus, și locuri unde nu ne mai întalneam cu turiști, ci doar cu femei care umblau cu coșuri pline dupa ele, în încercarea de a vinde diverse, atunci când luai o pauză. Ceea ce mă făcea un pic agitată când observam că încep una, două sau chiar și patru femei să se țină după tine fără motiv. Trebuie să te oprești în mod special și să le spui că nu dorești să cumperi nimic. Nu de alta, dar loc în bagaj chiar nu era.

Am început din satul Sa Pa și am continuat spre Cat Cat. Aici am văzut cascada Cat Si. Un loc foarte frumos și tradițional amenajat. Era ceață, însă nu ne-a deranjat prea mult. Am prins și jumătate de oră de soare, fix cand am ajuns în Muong Hoa Valley, ca să ne bucurăm de frumusețea câmpurilor de orez.

Costum tradițional vietnamez

Cascada Cat Si

Cărările erau bătătorite, însă nu ar fi fost nicio posibilitate să mergi pe acolo fără cineva care să știe întocmai toate cărările. Atunci când mă așteptam mai puțin, făceam ori spre stânga, ori spre dreapta, sau, mai frumos, mergeai pe un petec de drum unde piciorușul meu de mărimea 40, cam latuț de felului lui, nu prea încăpea. Așa am luat eu apă în papuci: pentru că (bineînțeles) am alunecat fix în apa orezului.

Din ceea ce am înțeles, plimbau taurul prin câmpurile de orez, ca să facă găuri în pământ, ca mai apoi să pună semințele de orez. Este ca și cum ai ara pământul, dar cu taurul. O tehnica mai primitivă, dar care încă mai funcționează.

În Vietnam, se mănâncă carne de câine. Printre discuțiile noastre, am aflat că ei privesc câinii la fel ca și porcii sau găinile. Apoi am schimbat subiectul, îmi era frică să aflu mai multe.

Pe drum era și un loc de unde puteai să cumperi un ceai și să stai să admiri priveliștea. Acolo am încercat pentru prima dată să mănânc trestie de zahăr. Cel mai delicios și sănătos lucru ever. Aspect de lemn, însă are mult lichid dulce. Când „mănânci”, trebuie doar să tragi lichidul dulce dintre fibrele lemnoase.

Am prins soarele în Muong Hoa Valley, și abia atunci parcă câmpurile de orez s-au arătat în toată spendoarea lor. Nu am fost chiar în sezonul lor, cand sunt de un verde gălbui, de îți ia ochii, însă ne-am bucurat de ceea ce am reușit să vedem.

Partea a doua a trekingului a fost unde am reușit să auzim liniștea naturii, și să ne bucurăm de ea așa cum trebuie. Pădurea de bambuși a făcut deliciul. Bambusul mi se pare cel mai versatil material: poți face orice cu el. Îl folosești ca să faci pereții casei, plute, l-am văzut pus ca și tavan în Maroc. Nu cântărește mult, ține umbră. Este tot ce vrei. Când i-am spus lui Nhu că noi nu avem bambus în Romania, a fost foarte surprinsă, și m-a întrebat cum putem să ne descurcăm fără el. I-am explicat că avem alte tipuri de lemn, dar nimic asemănător cu bambusul.

Trekingul s-a încheiat undeva la vreo 15 km de Sapa. Nhu ne-a asigurat și transportul de întoarcere către Sapa, inclus în preț.

Cei 20 km de treking au fost considerați mai apoi doar încălzirea pentru ziua următoare, când am urcat pe muntele Fransipan. Cel mai înalt munte din Myanmar, Thailanda, Laos, Cambodia și Vietnam. Povestim în următorul articol despre asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *