Surprinzătoarea Cambodgia – satul plutitor de pe lacul Tonle Sap

Cu ghizdanul în spate am pornit să călatorim prin lume din nou. Au urmat 3 zile în Cambodgia.

Cambodgia este un regat din sud-estul Asiei, cu o populație de peste 13 milioane de locuitori, având capitala la Phnom Penh. Cambodgia este statul succesor al odată puternicului Imperiu Khmer hinduist și budist, care stăpânea cea mai mare parte a Peninsulei Indochinei între secolul al XI-lea și al XIV-lea.

Țara se învecinează cu Thailanda la vest și nord-vest, Laos la nord-est, și Vietnam la est și sud-est. La sud are ieșire la Golful Thailandei. Geografia Cambodgiei este dominată de râul Mekong și lacul Tonle Sap („lacul cu apă proaspătă”), o sursă importantă de pește. O mare parte a Cambodgiei se situează la nivelul mării, și drept urmare, râul Tonle Thom își inversează direcția vărsării în anotimpul umed, aducând apă înapoi în lacul Tonle Sap și provocând astfel inundații (traiască Wikipedia).

Noi am avut viza facută online, așa că am trecut imediat de controlul pașapoartelor care, surprinzător, era bine organizat. Aeroportul e doar la vreo 7 km de centrul orașului, dar ca să ajungi în centru, singura posibilitate e să iei un taxi. Acum ca să iei un taxi, fie iei direct de la aeroport cu chitanță de 10 dolari, fie vorbești pe trip-advisor cu cineva și platești 6-7 euro cu tuk-tuk ul sau 8 cu mașina cu aer condiționat. Când am ieșit din aeroport ne-a lovit căldura și umezeala puternică din aer.

De obicei din aeroport ne descurcăm, nu bookuim pe cineva de înainte, însă de data asta ar fi fost un lucru smart de făcut.

Am ajuns, ne-am lasat bagajele la 288 Boutique Hotel și am plecat spre centru care era doar la 5 minute de mers pe jos de noi (nu, nu am vazut nicio șopârlă pe pereți cât am stat cazați acolo).

Știam că în Cambodgia prețurile sunt mici, însă cand am ajuns în centru, am realizat și cât de mici sunt. Dacă în Thailanda dădeam pe o nucă de cocos 2 dolari, aici dădeam doar 1 dolar. Deci, cam totul era la jumatate de preț. Ne simțeam ca la un concurs unde provocarea era să mănânci cât poți de mult.

Atmosfera pe timp de noapte era iarăși de sărbatoare. Lume veselă pe strazi, toate chițibușurile la tarebele din jur, ronțăneli care îți făceau cu ochiul, muzică pe alei și lume care mergea agale în jurul nostru. Începutul vizitei era promițător și deja ne întrebam de ce am rezervat doar 3 zile pentru Cambodgia.

A doua zi am pornit agale pe straduțe, de dimineata de la ora 10. Nu a fost cea mai bună idee. Majoritatea locurilor erau închise, iar cele deschise erau mult mai scumpe decat ceea ce văzusem în noaptea anterioară. Cât ne-am învârtit printre alei am găsit un loc facy unde să servim un smoothie. Numai că ei fac smoothieurile pe obicei american, adica cu lapte și zahăr, așa că dacă ajungeți pe acolo și aveti preferințe sau alte intoleranțe, nu uitați să precizați fără lapte și zahăr.

Vorbisem dinainte cu un șofer de tuk tuk să ne plimbe prin apropiere. Ne-am luat prânzul la locul numit Moon New River Restaurant, care avea prețuri foarte prietenoase. O afacere de familie între tată și copii. Am fost de câteva ori la ei și de fiecare dată lăsam bacsiș consistent. Locul nu arată cel mai grozav, adică scaune de plastic, pereți verzui, ventilatoare cam la fiecare masă, și un radio pe fundal, însa mâncarea era foarte gustoasă și făcută pe loc. Apoi meniul era un dosar gros de vreo 4 centimetri, plin cu poze ca să știi exact la ce să te aștepți.

De la ora 14:30 ne-am pornit către satul plutitor de pe lacul Tonle Sap. A fost o cursă de o ora și ceva cu tuk-tuk ul din Siem Reap.

Ne-am oprit cu câțiva kilometri înainte să ajungem ca să luam bilet. E singurul loc de unde se poate lua bilet dupa spusele șoferului nostru. Am dat 10 euro de persoana (cred). Am aflat mai tarziu că dacă am fi mers cu un grup organizat ar fi fost ceva mai ieftin. Dar poate și mai gălăgios, iar nouă ne place să ne bucurăm de liniștea naturii.

Cel mai important sfat care pot să vi-l dau după experința cu tuk-tuk ul este: masca protectoare și ochelarii de soare trebuie să fie indispensabil, iar tricourile albe nu sunt recomandate. O camașă cu maneca lungă este iarăși binevenită.

Dacă aveți nevoie de șofer de Tuk Tuk în Siem Reap, lăsăm datele de contact aici: Sophead 00855 17354144 (www.siemreaptuktuk.net). A fost punctual, și a oferit prețuri destul de ok, adică 16 dolari pentru plimbarea până la Tonle Sap, și 40 de dolari pentru Angor Wat.

Sat de lemn construit pe apa

O experiență cu totul specială: satul plutitor de pe lacul Tonle Sap. Un ciudat bloc de apa care curge în sensuri opuse în decursul anului. Astfel, în sezonul ploios debitul crescut al fluviului Mekong, care intersectează râul Tonle Seap îl forțează pe acesta să curgă spre amonte, determinand creșterea lacului Tonle Sap de aproximativ cinci ori, iar în anotimpul secetos cursul râului se schimbă, către mare, ducând la retragerea marii mase de apă a lacului.

Șoferul bărcii noastre a condus prin apa (ce mie mi se parea) mlăștinoasă și, la un moment dat, dupa vreo 20 de minute lungi de mers, în care îmi făceam scenarii dacă se scufundă barca oare cu noi ce facem. Apoi mă gândeam la ce vietăți se ascund în apă, cât o fi de dăunatoare pentru piele și cum aș putea să salvez aparatul. Macar mă liniștea gândul că telefonul e waterproof pentru 30 de minute, deci ar trebui să reziste. Barca aia chiar nu inspira încredere, iar soferul și mai puțin.

Știți cum e? Primele 20 de minute până te obișnuiești e mai greu, dupa am început să prind încredere că până la urmă plutește barca fără probleme chiar dacă nu arăta cel mai grozav.

Am intrat în orașel, și pur și simplu nu puteam să îmi explic cum lumea chiar trăiește în casele acelea, urcate pe picioare de lemn, la câțiva mentri înalțime deasupra apei. Cumva aveau și energie electrică. Eu ma gandesc că ar fi solară. Din barca vedeam câte o frântură din casele lor. Așa am zărit și niște plasme mai vechi. Deci oamenii chiar se uita și la televizor acolo, pe apă. Te trec niște sentimente care te fac să apreciezi tot ce ai.

După ce am trecut de orașel, am ajuns la un loc unde pentru alți 5 euro de persoană, te puteai plimba cu o barca mai mica în pădurea de mangrove. Mangrovele sunt arbuști și copaci care cresc în apa și care sunt întotdeauna verzi. Padurea de mangrove a facut deliciul acestei aventuri. A fost pentru prima dată când am văzut copaci încăpățânați să crească și să fie atât de verzi. Iar barca era chair confortabilă.

Domnișoara care ne-a condus printre ramurile de copaci atarnande nu știa prea multă engleză, așa că nu am reușit să aflăm prea multe despre ea. La sfârșitul plimbării i-am lăsat și ei 3 dolari bacșis. Atât mai aveam mărunt. Plimbarea a durat cam 20-30 de minute.

Aproape de apus ne-am urcat înapoi în barca care, de data asta îmi părea ceva mai stabilă, și am plecat mai departe să vedem apusul din largul apei. A fost un apus din acela cum vezi în filme. Am văzut cum soarele își schimbă culoarea în portocaliu, apoi se ascunde în apă în timp ce cerul se transformă într-un roz purpuriu. Șoferul a fost draguț și s-a dus în spatele bărcii ca noi să avem privelniște mai bună.

V-am zis că am prins încredere în barcuță? Așa că m-am dus și am stat pe botul bărcii. Cum îmi place mie să zic: am avut bilet la loja.

 

Imediat ce soarele a apus în apă vedeai cum toate bărcile mai mici sau mai mari, se îndreapta furioase către locul de unde am plecat. Unele locuri erau mai strâmte. Am prins ora de varf pe apă, așa că am stat blocați pentru câteva minute până s-a decongestionat traficul. Nici acolo nu scapi de stat în trafic.

Deși drumul înapoi a fost mai în grabă, parcă am reușit să văd mai multe despre cum trăiesc oamenii acolo. Erau niște copilași care chiar se scăldau în apa aia mâloasă. Alții pescuiau, alții se jucau în barcă. Eu îmi imaginam copii de acolo că sunt toți ca un fel de Mogli. Sărind dintr-un copac într-altul. Dar nu e chiar așa.

Case traditionale in orasul plutitor

Templu in orasul plutitor

Deși noi am mers în Siem Reap în special că să vedem templele Angor Wat, orăselul pe apă a fost experința care ne-a plăcut cel mai mult din scurtă noastră ședere cambodgiană.

Asta m-a făcut să îmi dau seama că îs multe de descoperit în Cambodgia și că s-ar merită să stai o săptămâna sau chiar două să o vezi dintr-un capăt în altul. Auzisem că jungla did Tatai e frumoasă, dar departe de orășelul unde eram noi, apoi Munții Cardamom mi-aș fi dorit să îi străbat. Au plajă cu nisp fin și mare albastră (din ce am văzut în poze), iar dacă prețurile la mâncare și cazare sunt la fel că în Siem Reap, atunci o ședere mai îndelungată cu siguranță se merită.

Secolul al XXI-lea a adus totuși renașterea Cambodgiei, și în ciuda sărăciei pe care o vezi încă la orice pas, țara se ridică și entuziasmul oamenilor se simte. Chiar dacă țara este măcinată de corupție și are o economie predominant agrară, copiii și ținerii de azi primesc educație în școli, iar turismul a devenit o ramură importantă a economiei. Numărul turiștilor, în jur de trei-patru milioane anual, continuă să crească de la un an la altul. Numai în zonă Siem Reap sunt în jur de 3000 de ghizi turistici, iar toată lumea vorbește engleză destul de fluent.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *